EnglishFrenchGermanItalianRomanianSpanish

Ce este blockchain, denumit inițial lanț de blocuri?

Un blockchain este o listă de înregistrări în continuă creștere, formată din blocuri, care sunt legate și securizate cu ajutorul criptografiei. Ca structură de date, un blockchain este o listă simplu înlănțuită, în care legăturile între elemente se fac prin hash. Astfel, fiecare bloc conține de o legătură către un bloc anterior (un hash al blocului anterior), un timestamp și datele tranzacției.

Prin design, blockchain-urile sunt rezistente la modificarea datelor. Blockchainul este un registru transparent și distribuit care poate înregistra tranzacții între două părți în mod eficient, verificabil și permanent.

Pentru a fi folosit ca registru distribuit, un blockchain este administrat de o rețea colectivă de tip peer-to-peer (o arhitectură de rețea pentru aplicațiile distribuite care împarte sarcinile la mai mulți parteneri – de la egal la egal), ce aderă la un protocol pentru validarea noilor blocuri.

Odată înregistrate, datele din orice bloc de date nu mai pot fi modificate retroactiv fără alterarea blocurilor care urmează, ceea ce necesită acordul majoritar al participanților din rețea.

Blockchainurile sunt securizate și sunt un exemplu de sistem de calcul distribuit cu toleranță ridicată de tip bizantin (toleranță la atacatori sau la calculatoare necooperante). Problema consensului descentralizat a fost prin urmare rezolvată cu ajutorul tehnologiei blockchain. Acest lucru face ca tehnologia blockchain să fie adecvată pentru înregistrarea de evenimente, dosare medicale precum și înregistrarea altor activități de management cum ar fi gestionarea identității, procesarea tranzacțiilor, documentarea provenienței, urmărirea traseului comercial al produselor alimentare sau sisteme de votare.

Primul blockchain a fost conceptualizat în anul 2008 și a fost pus în aplicare în 2009 în criptomoneda Bitcoin, unde servește ca registru public descentralizat pentru toate tranzacțiile. Inventarea tehnologiei blockchain a făcut ca Bitcoin să devină prima monedă digitală care a rezolvat problema dublei cheltuieli fără să se folosească de o autoritate centrală de încredere sau de servere centrale. Designul monedei Bitcoin a fost sursă de inspirație pentru multe alte aplicații.

Începând din 2014 s-au dezvoltat noi aplicații ale tehnologiei, cunoscute generic ca blockchain 2.0, pentru contracte inteligente mai sofisticate, care partajează documente sau trimit automat dividendele proprietarilor dacă profiturile ajung la un anumit nivel.

Alte aplicații blockchain în curs de dezvoltare țin de guvernarea electronică, de inițiative pentru implicarea cetățenilor și noi forme de participare democratică precum și de platforme digitale pentru crearea de diverse aplicații descentralizate, cum ar fi platforma Ethereum.

Tehnologia blockchain este considerată a avea o contribuție deosebit de importantă în viitoarea transformare a organizațiilor, guvernarea democratică și cultura umană în ansamblu.

O bază de date de tip blockchain este gestionată autonom, folosind o rețea peer-to-peer și un server de timestamping distribuit. Aceste servere sunt gestionate prin colaborare în masă, dirijată de interese colective. Rezultatul este un sistem de tranzacții robust, unde incertitudinea participanților privind securitatea datelor este marginală.

Utilizarea unui blockchain elimină posibilitatea de copiere/clonare a activelor digitale. Printr-un blockchain se asigură astfel faptul că fiecare unitate de valoare a fost transferată doar o singură dată, rezolvând astfel problema dublei cheltuieli.

Blockchainurile au fost descrise ca fiind protocoale de schimb de valoare. Aceste schimburi de valoare pe bază de blockchain pot fi finalizate mai repede, mai sigur și mai ieftin față de sistemele tradiționale. Un blockchain poate fi folosit pentru a atribui titluri de proprietate, deoarece acesta oferă o înregistrare permanentă care obligă acceptarea contractului.

Blocurile dețin seturi de tranzacții care sunt indexate și codificate într-o structură specială de date numită arbore Merkle.

Fiecare bloc include hash-ul criptografic al blocului anterior din blockchain, prin care se leagă astfel cele două blocuri, formând un lanț.

Verificarea repetată a integrității blocurilor precedente poate fi făcută până la începutul lanțului, la „blocul geneză”.

Uneori, în paralel cu lanțul principal, pot apărea lanțuri secundare printr-un proces cu numele de forking. Blocurile din lanțurile secundare sunt numite blocuri orfane.

Calculatoarele care mențin baza de date de tip blockchain (numite și noduri de rețea) pot avea diferite versiuni istorice ale bazei de date (nu toate sunt actualizate până la ultimele tranzacții). Fiecare versiune istorică are un „număr de versiune”, iar calculatoarele păstrează doar versiunea cea mai recentă pe care au primit-o până atunci de la celelalte calculatoare. Ori de câte ori un calculator primește o versiune mai recentă (de obicei, versiunea anterioară cu un singur bloc nou adăugat), baza de date proprie se actualizează și apoi se retransmite celorlalte calculatoare din rețea.

Într-un blockchain ce folosește un sistem de tip proof-of-work, lanțul care are timpul de lucru cel mai mare este întotdeauna considerat valid de rețea. Există o serie de metode care pot fi utilizate pentru a demonstra un nivel suficient de calcul. Într-un blockchain, calculul se efectuează în mod redundant în comparație cu sistemele tradiționale de calcul, care funcționează în mod segregat și paralel.

Timpul de bloc este timpul mediu necesar pentru a genera un nou bloc în blockchain. Unele rețele de tip blockchain construiesc blocuri noi la fiecare cinci secunde. Când un bloc este creat, acesta devine verificabil de către celelalte calculatoare din rețea. Pentru criptomonede, publicarea blocului este momentul când tranzacția are loc în practică – așadar, o perioadă mai scurtă de timp de bloc înseamnă tranzacții mai rapide. Timpul de bloc pentru Ethereum este setat între 14 și 15 secunde, în timp ce pentru Bitcoin este de 10 minute.

Prin stocarea datelor într-o rețea peer-to-peer, arhitectura blockchain elimină o serie de riscuri care vin atunci când datele sunt organizate la nivel central.

Arhitecturile peer-to-peer precum blockchainurile nu au puncte centrale de vulnerabilitate pe care hackerii le-ar putea exploata; de asemenea, nu au niciun punct critic central – adică nu există niciun calculator „important” a cărui defectare ar cauza întreruperea rețelei.

Metodele blockchain de securitate includ utilizarea de criptografie cu chei publice. O cheie publică este un șir lung de caractere aleatorii și reprezintă o adresă pe blockchain care înregistrează valoarea tokenurilor trimise prin rețea la acea adresă. O cheie privată este ca o parolă, care oferă proprietarului accesul la activele sale digitale sau mijloacele de a interacționa cu diferite aplicații care sunt construite peste blockchainuri.

Datele stocate pe blockchain sunt considerate incoruptibile. În timp ce bazele de date centralizate sunt mult mai ușor de controlat, modificarea și manipularea datelor este posibilă și ușor de realizat. Prin descentralizarea datelor dintr-o carte contabilă, blockchainurile publice oferă transparență pentru toți cei implicați.

Fiecare nod (calculator) într-un sistem descentralizat deține o copie a blockchainului. Calitatea datelor este menținută prin replicarea masivă a acestora și prin necesitatea rezolvării de puzzle-uri matematice (proof-of-work) pentru validarea tranzacțiilor. Nu există o copie „oficială” centralizată și niciun utilizator nu este „mai de încredere” decât altul. Tranzacțiile sunt publicate pe rețea folosind un software specializat.

Mesajele sunt livrate în funcție de cât de repede pot comunica nodurile între ele. Nodurile care minează validează tranzacțiile, le adăugă la un bloc și apoi publică acest bloc când este finalizat la alte noduri. Blockchainurile folosesc diverse scheme de consens precum proof-of-work sau proof-of-stake (algoritmul Proof Of Stake folosește un proces de alegere pseudo-aleatoriu pentru a selecta un nod pentru a fi validatorul următorului bloc, bazat pe o combinație de factori care ar putea include vârsta, randomizarea și bogăția nodului).

Creșterea dimensiunii blockchainului este însoțită de riscul de centralizare, deoarece doar puține computere și utilizatori vor avea resursele necesare pentru a procesa cantitățile mari de date.

Marele avantaj al unui blockchain public, deschis, fără permisiuni este că nu este necesar controlul accesului pentru a evita utilizatorii cu intenții rele. Acest lucru înseamnă că diverse aplicații pot fi adăugate la rețea fără aprobarea sau încrederea altor utilizatori, folosind blockchainul ca protocol de transport.

In cazul criptomonedelor, evitarea controlului de acces este posibilă prin solicitarea „dovezii de lucru”, proof-of-work. Mai exact, calculatoarele trebuie să rezolve puzzle-uri matematice pentru a valida tranzacțiile. În cazul Bitcoin, acesta folosește puzzle-uri Hashcash. Acestea au fost create în anii 1990, dar ideea originală a fost propusă pentru prima dată în 1992.

Tehnologia Blockchain are un potențial uriaș de a transforma modele de afaceri pe termen lung.

Tehnologia blockchain este mai degrabă o tehnologie „fundamentală” — cu potențial de a crea noi baze pentru sistemele economice și sociale globale — decât o tehnologie disruptivă, care „atacă modelele de afaceri tradiționale printr-un cost mai scăzut în soluție”.

Tehnologia blockchain poate fi folosită pentru înregistrarea terenurilor și tranzacțiile cu acestea.

Contractele smart (contracte inteligente) pe bază de blockchain sunt contracte care pot fi parțial sau complet executate fără interacțiune umană. Contractele smart pe bază de blockchain pot reduce expunerea la risc și pot optimiza utilizarea de contracte în general. Principala problemă în momentul de față a contractelor smart este statutul lor juridic, din cauza neutilizării acestora pe scară largă.

Unele implementări de blockchain ar putea permite codificarea contractelor care se vor executa atunci când sunt îndeplinite anumite condiții. Un contract smart ar fi activat prin instrucțiuni de programare extensibile, care definesc și execută un acord. De exemplu, Ethereum Solidity este un proiect blockchain open-source care a fost construit special pentru a crea un limbaj de programare Turing-complete, ce are capacitatea de a pune în aplicare astfel de contracte.

Tehnologia Blockchain poate transfera și stoca în siguranță bani, titluri de proprietate, acte, muzică, artă, descoperiri științifice, proprietate intelectuală și chiar și voturi. Permite de asemenea noi modele de afaceri în industria de asigurări care nu erau inițial posibile, cum ar fi sisteme de asigurări peer-to-peer, asigurări parametrice (asigurare prin sume fixe stabilite anterior) și microasigurarea (pentru plăți mici).

Sursa: www.wikipedia.org

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *